Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI MIȘCAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru FI MIȘCAT.

MOBILITATE

... MOBILITÁTE , mobilități , s . f . 1. Capacitatea de a fi mobil ( 1 ) , de a se mișca , de a - și schimba locul sau poziția ; proprietatea de a fi

 

MOBIL

... MOBÍL , - Ă , mobili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se mișcă , se deplasează sau care poate fi mișcat , deplasat . 2. S . n . Corp în mișcare . 3. Adj . Nestabil ; schimbător , variabil . 4. S . n . Cauză determinantă a unei acțiuni ; impuls , imbold ...

 

NEMIȘCAT

... NEMIȘCÁT , - Ă , nemișcați , - te , adj . Care nu se mișcă sau care nu poate fi

 

SIMȚI

... baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății . 3. Tranz . A - și da seama , a fi conștient , a înțelege , a bănui o acțiune , o situație etc . , bazându - se atât pe informații și elemente logice , cât și pe ... intuiție , instinct sau legături afective cu altă persoană . 4. Refl . A avea , a da dovadă de bun - simț ; a fi un om simțit ( 2 ) . 5. Tranz . A fi cuprins de o stare afectivă , a încerca un sentiment , o emoție etc . ; a fi

 

NESMINTIT

... NESMINTÍT , - Ă , nesmintiți , - te , adj . , adv . ( Înv . și reg . ) 1. Adj . Care nu poate fi mișcat din loc , care nu poate fi

 

DISLOCAT

DISLOCÁT , - Ă , dislocați , - te , adj . Care a fost mișcat , deplasat , desprins din locul în care se afla . - V.

 

FIXA

... FIXÁ , fixez , vb . I . Tranz . 1. A așeza ceva ( rar pe cineva ) într - un loc determinat , astfel încât să nu mai poată fi mișcat , clintit . 2. A stabili un termen , o oră , un preț etc . anumit ; a determina . 3. ( Chim . ) A aduce ...

 

MIȘCAT

... MIȘCÁT , - Ă , mișcați , - te , adj . ( Despre oameni ) Care este impresionat , emoționat , tulburat ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează emoție , tulburare . - V. mișca

 

GRAVITA

... GRAVITÁ , gravitez , vb . I . Intranz . A fi sau a se mișca

 

POCNITOARE

POCNITOÁRE , pocnitori , s . f . 1. Nume dat unor jucării de copii care pocnesc când sunt atinse sau mișcate . 2. Șfichi ( la bici ) . 3. ( Bot . ) Plesnitoare . - Pocni + suf . -

 

ÎNFIORA

... ÎNFIORÁ , înfiór , vb . I . Tranz . și refl . 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori ; a ( se ) speria , a ( se ) înfricoșa . 2. A suferi sau a face pe cineva ... adâncă , a ( se ) pătrunde de un sentiment adânc ; a ( se ) emoționa , a ( se ) tulbura . 3. A ( se ) mișca ușor . [ Pr . : - fi

 

   Următoarele >>>